După apariţii în două seriale americane de succes („Naufragiaţii“ şi „Prietenie pe muchie de cuţit“) şi un rol în producţia hollywoodiană „Fall Down Dead“, Monica Bârlădeanu (Dean, un nume ceva mai familiar americanilor) revine la cinematografia românească pentru un proiect- surpriză: filmul „Francesca“, regizat chiar de iubitul ei, Bobby Păunescu.
Monica Bârlădeanu va deţine rolul principal în primul lungmetraj regizat de omul de afaceri Bobby Păunescu, totodată absolvent al Şcolii de arte cinematografice de la Universitatea din California. Cu un nou look pentru rolul Francescăi (Monica va fi blondă), actriţa va întruchipa o tânără educatoare care vrea să emigreze în Italia. Înainte ca lucrurile să „revină la normal“, la Los Angeles, Monica Bârlădeanu are programat, în această toamnă, şi un film european, producţia britanică „Out of the Night“, în care este anunţat în rolul principal celebrul actor Peter O’Toole.
EVZ: După „experienţa americană“, te implici în două proiecte europene, „Out of The Night“ şi „Europolis“.
Monica Dean: La „Europolis“ am fost nevoită să renunţ chiar acum câteva zile, strict din cauza lipsei timpului. Filmările au loc în aceeaşi perioadă în care se turnează o nouă peliculă la care voi lucra, „Francesca“, o producţie românească a unui regizor aflat la primul său lungmetraj: Bobby Păunescu. Eu joc rolul unei tinere educatoare, care îşi doreşte să emigreze în Italia, iar povestea va surprinde toată situaţia actuală, creată în urma cazului „Mailat“.
Bobby Păunescu… regizor?
Da. Şi nu suntem la prima colaborare de acest gen. Am apărut anul trecut într-un scurtmetraj regizat, filmat şi montat de el, film cu care a absolvit cursurile de la University of California - School of Cinematic Arts. (Universitatea din California / Şcoala de arte cinematografice - n.r.). Acest film a fost ales să reprezinte clasa din care a făcut parte Bobby la Festivalul „George Lucas“, organizat de universitatea din California şi, în opinia tuturor celor de acolo, a fost considerat cel mai bun dintre cele 21 de filme prezentate în festival.
Revenind la „Francesca“…
Filmările vor avea loc în Bucureşti şi vor începe pe 1 iulie, aşa că voi fi ocupată în această vară. Dar nu mă plâng… Nici nu-mi doresc foarte tare o vacanţă acum. N-am cum să mă gândesc la vacanţă, când mă pregătesc pentru acest film, când acest proiect mă interesează, mă stimulează…
Cum te pregăteşti?
Spuneam mai devreme că personajul meu e o educatoare. Aşa că mi s-a părut firesc să am o minimă pregătire… Am fost acasă, la Iaşi, şi am mers câteva zile prin grădiniţe, am asistat la lecţii, la jocuri. Mă interesează foarte mult să pot reda relaţia dintre educatoare şi copii, să dau autenticitate personajului meu. Apoi, vor avea loc nişte transformări fizice. Cred că voi fi blondă pentru acest rol… nu în totalitate, dar voi fi blondă… Francesca nu arată ca Monica Bârlădeanu şi asta îmi place foarte tare, îmi dă libertate. Şi oricum n-am un ataşament foarte puternic faţă de felul în care arăt acum…
Pentru „Out of the Night“, un alt film din distribuţia căruia faci şi tu parte, era anunţat Peter O’Toole, în rolul principal.
Voi începe lucrul la această producţie în septembrie, după ce termin „Francesca“. Nu ştiu prea multe lucruri, cine va juca şi dacă va fi confirmat Peter O’Toole. Ştiu doar că un alt actor s-a retras, de asemenea, din cauza unui conflict de proiecte, iar producătorii sunt acum nevoiţi să redistribuie rolul, deci lucrurile vor fi puţin întârziate.
Ai renunţat la filmul american, considerat comercial, în favoarea celui european, de artă?
America are o industrie cinematografică masivă, extrem de bine pusă la punct, care, practic, hrăneşte ţara. E o fabrică de filme, dar există şi cinema, şi filme de autor… aşa cum există şi în Europa. În plus, e o chestiune de câteva luni, nu există nicio disperare să mă întorc în America, să fiu acolo… Eu îmi doresc să fiu oriunde mă poartă munca… Nu sunt legată de un anumit loc, deloc. N-am niciun fel de rădăcini din punctul ăsta de vedere, sunt perfect flexibilă.
Ai refuzat un rol în celebrul serial „Tânăr şi neliniştit“.
Această ofertă a venit la sfârşitul anului trecut. Rolul care mi-a fost propus era cel al unei italience, un personaj care răstoarnă situaţii şi intervine într-un mod important în serial. Nu m-a tentat, însă aş vrea să fac o precizare: acest rol nu era pentru mine şi m-ar fi ţinut „blocată“ multă vreme, dar eu nu am nimic împotriva acestui gen. Dacă eram o mămică cu trei copii acasă, dacă aş fi avut chiar şi o singură gură de hrănit, sunt convinsă că aş fi spus „Da“ fără discuţie. Acum, însă, pot să spun „Nu“.
Ce contează cel mai mult în alegerea unui rol?
Anul trecut, de exemplu, am luat un casting, iar rolul presupunea câteva scene de nuditate. După aceea, negocierile s-au purtat între agentul meu şi casa de producţie, însă tot eu am avut cuvântul final. Când accept un rol, e foarte important pentru mine să am un anumit confort, să mă simt în siguranţă, dar, în acelaşi timp, să nu restricţionez creativ munca regizorului. Dar acela a fost un caz în care nu am simţit un confort absolut şi atunci am renunţat.
Într-o astfel de alegere, scene de nuditate presupuse de un rol, ar conta unele prejudecăţi care mai există în România? Te-ar interesa ce spune lumea?
Nu, nu… (râde) Nici nu mi-ar trece prin cap. E o alegere atât de personală… Nu m-aş gândi deloc la ce spun alţii, ci la ce simt eu. Dacă scena respectivă e perfect justificată în poveste, dacă e nevoie, dacă numai aşa are sens scena respectivă, n-am absolut nimic împotriva nudităţii. E important şi cum ar fi folosită nuditatea… Dacă e folosită manipulativ, atunci m-ar deranja să fiu eu instrumentul. Dar dacă e ceva firesc şi dacă ar fi o preţiozitate inutilă să mă acopăr, atunci n-aş avea nicio problemă. Iar ce spun alţii… nu mă mai interesează de mult.
Ce urmează, odată finalizate cele două filme?
Mă întorc la Los Angeles, la viaţa de zi cu zi. La cursurile de actorie, la repetiţii, la probe pentru filme… Am un câine, care e o parte importantă din viaţa mea acolo, am prieteni… puţini, dar buni…
EVZ
admin | 
02 27th, 2009| 
- Cum reacţionează oamenii cînd vă văd prin oraş? 
Cu pasiune, răbdare, nopţi nedormite, răceli purtate prin culise, lacrimi atunci cînd vezi că oamenii te aplaudă.
