WWW.VEDETETV.COM

Prezentatorul emisiunii „Acces Direct” de la Antena 1, Mădălin Ionescu, a renunţat la un talk-show moderat la Naţional TV pentru un „supermarket TV” şi nu regretă deloc decizia luată, chiar dacă i se impută pe alocuri că, de dragul audienţei, calitatea show-ului său are de suferit.

„Ni se reproşează că ne interesează numai ratingul. Ar trebui să nu ne intereseze? O televiziune privată este o afacere. Patronatul este interesat în primul rând de performanţă. În presa scrisă tirajul face diferenţa între ziare. Noi, însă, nu căutăm audienţă cu orice preţ. Toate poveştile noastre au o morală. E adevărat, le-am dat unora dreptul de a se face de râs. Cine sunt cei care vorbesc de manelizarea televiziunii, dându-ne exemplu? Câţiva snobi intoleranţi, fie că sunt sau nu membri CNA, o duzină de lupi-moralişti, foste vedete de televiziune măcinate de invidie şi neputinţă, ziarişti de televiziune, radio sau din presa scrisă ale căror realizări sunt discutabile. Nu suntem perfecţi, fraţilor, dar nici atât de josnici pe cât ne cred unii!”, declară Mădălin Ionescu.

Acesta mai adaugă ferm că în emisiunea sa nu ar mai avea niciodată loc Gigi Becali şi că ar putea oricând să schimbe macazul şi să realizeze „emisiuni de substanţă, producţii culturale”. „Mulţi dintre cabotinii care mă critică nu au calităţile necesare pentru a prezenta un «mamut tv», aşa cum este «Acces Direct»”, conchide acesta.

ASISTENTĂ

Read the rest of this entry »

Vedeta dezvăluie în premieră de ce l-a părăsit pe Elan Schwartzenberg. Şi îşi reafirmă independenţa, făcând public câştigul pe anul trecut: un milion de euro.

 Ai regizat de curând spectacolul lui Răzvan Mazilu.

Am făcut împreună cu Răzvan Mazilu regia acestui spectacol. E a doua mea regie de scenă, prima a fost la Festivalul Internaţional de pirotehnie. Publicul a aplaudat 15 minute la final, în picioare, a răspuns cu mare interes şi plăcere întrebărilor pe care le-am strecurat între toate elementele de dans, în proiecţii sau în legăturile dintre dansuri. A fost măgulitor să primesc această propunere din partea lui Răzvan şi mai ales să-mi aşez numele pe acelaşi afiş cu Gigi Căciuleanu, Marcel Iureş, Alexander Bălănescu, Răzvan şi Monicile - Petrică, Strat, Schnyder -, Marius Urzică.

Din acest spectacol voi realiza primul DVD din cariera lui Răzvan, la care semnez regia şi producţia, şi pe care l-am finanţat integral prin firma mea de producţie de film.

- Înregistrezi audienţe mari cu “Duminica în familie”. Dar în publicaţii şi la emisiuni tv eşti îndelung comentată, uneori atacată. Cum explici aceste reacţii?
Publicul meu nu e imbecil, nu mă ştie din mizeriile unor publicaţii care scriu orice minciună şi inventează orice poveste numai ca să nu dea faliment. Publicul meu, pe care l-am respectat şi l-am venerat dintotdeauna, pentru că datorită lui sunt ceea ce sunt astăzi, mă ştie bine. Am din ce în ce mai mulţi fani şi pentru că am dinamizat şi, modernizat mult emisiunea, ne-a invadat publicul foarte tânăr şi orice artist a învăţat bine lecţia - dacă vrei să fii chemat la concerte şi dacă vrei să-ţi vinzi albumul, te duci la Mihaela, acolo se uită toată lumea. Cum umblă vorba prin agenţii de publicitate, “Rădulescu e singura care poate să vândă orice”.

- Sunt acestea efectul mediatizării incredibile de care ai avut parte, datorate campaniei antifumat, divorţului de Elan şi a poveştii de dragoste cu Dani?
Nu te poţi uita trei ore doar la Rădulescu şi doar pentru că l-a părăsit pe milionar. Te uiţi pentru că-ţi place ce face ea, echipa ei extraordinară şi invitaţii ei, mereu deosebiţi, mereu veniţi în exclusivitate pentru ea. Sunt şi realizatorul acestei emisiuni, asta înseamnă că am învăţat bine să folosesc ingredientele corecte pentru a obţine calitatea profesională cu care suntem mereu complimentaţi şi premiaţi. E singura emisiune cu 4 Premii APTR şi cea mai longevivă emisiune tv de divertisment, are 16 sezoane!

Oricât ar suna de penibil, nevoia de a te lăuda singur creşte direct proporţional cu neprofesionalismul jurnaliştilor care scriu minciuni despre cei mai de succes oameni de la noi. N-am nimic cu vedetele care s-au dezbrăcat pentru ,,Playboy’’, e opţiunea lor, dar nici un jurnalist nu mai face diferenţa între fetele în sânii goi, devenite vedete doar pentru acest “talent” şi altele, care au pornit de la munca cea mai de jos în televiziune şi au muncit pe brânci, ani de zile, învâţând atât de multe despre televiziune şi făcând-o la un nivel maxim de performanţă profesională.

La noi, orice piţipoancă, orice mahalagioaică şi orice fată dezbracată devine un star, îşi pune eticheta de vedetă tv şi e promovată la gramadă cu oameni care n-au nici o legatură cu promiscuitatea şi sordidul din vieţile acestora. Mi-e ruşine să fiu numită “vedetă” alături de atâtea prostituate, analfabete, agramate, mincinoase, impostoare şi bârfitoare câte bântuie azi prin televiziuni. Dar, ca în orice alt domeniu, dacă îţi respecţi publicul, continui să fii un profesionist şi te bazezi pe un public deştept care te va alege, până la urmă, pe tine, nu pe impostori.

- Relaţia pe care o ai cu o parte a presei este destul de tensionată. Ţi se poate imputa faptul că ai alimentat şi tu presa, cu sau fără voie, cu ştiri despre tine?
Şi tu eşti în aceeaşi eroare şi faci aceeaşi greşeală pe care o fac cei mai mulţi din presa mondenă. Dacă un ziar a scris o ştire despre mine, o preiau toţi, ca heringii care merg cu bancul, că singuri ar muri. Adică dacă unul e idiot, e doar o chestiune de copy/paste ca să avem în faţă o întreagă echipă de idioţi. Ziarul “Libertatea”, adus la noi de un trust care i-a dezvăţat de profesionalism şi i-a adus la adevărate performanţe în minciună şi ticăloşie, a devenit pentru mine cel mai reprezentativ ziar de proastă factură de la noi. La ei a apărut o pagină întreagă, prima pagină, despre mine care, chipurile, povesteam cum fac sex. Întregul articol avea ghilimele, deci mă punea în faţa cititorilor în situaţia ridicolă de a deveni, peste noapte, una care a luat-o razna şi face ce n-a făcut 12 ani, de când e persoană publică - face dezvăluiri şocante despre viaţa ei sexuală.

Nu numai că n-am făcut aşa ceva vreodată, nici măcar în glumă, dar a fost prima dată când am simţit nu numai că mi s-a încălcat dreptul la imagine şi demnitate, garantat oricărui cetăţean de Constituţia României, dar că acesta e doar începutul abordării celor mai naziste şi ticăloase metode, evident doar pe spinarea numelor grele din showbiz, în a rămâne în topul de vânzări. E prima dată când am făcut o plângere la CEDO împotriva ziarului ,,Libertatea’’, tocmai pentru că atitudinea lor conţine, în mod vădit, elemente antisemite şi pune în mare pericol atât demnitatea mea, cât şi integritatea copilului meu.

Evident că nici tu n-ai observat că în toate ştirile - şi au fost sute! - care conţineau numele meu, eu nu declaram nimic, nu expuneam motivele divorţului meu, ci îmi păstram decenţa şi încercam să-mi apăr copilul de aceste mizerii. Peste 90 la sută din ce s-a scris, şi asta e un procent dezastruos, care arată în ce situaţie jalnică e jurnalismul românesc, nu are nici o legatură cu viaţa mea.

Pe scurt: soţul meu nu m-a părăsit şi nici nu m-a alungat de-acasă, ci am luat singură această decizie pentru că mă înşela cu graţia oricărui milionar român care-şi încearcă puterile mai mult decât îl ţin, copilul trăieşte cu mine, e crescut de mine şi încredinţat legal mie, n-am avut în viaţa mea antrenoarea aceea de fitness care tot apare şi se foloseşte de numele meu, primul meu soţ nu mi-a rupt niciodată piciorul cu maşina, pentru că, nu-i aşa, făcea puşcărie pentru gravă vătămare corporală dacă era adevărat, în Antenă nu doreşte nimeni să mă dea afară, ba dimpotrivă, nu-mi schimb religia pentru că asta nu e o modă care trece odată cu sezonul, de la facultate nu m-a exmatriculat nimeni pentru că nu există metoda asta la facultate, îţi dai seama cam ce prost e jurnalistul care a scris aşa ceva şi aşa mai departe. Am bătut şi recordul la drepturi la replică publicate în această perioadă, dar şi la procese intentate presei. E sinistru ce se întâmplă, de aceea nu accept încălcarea drepturilor mele legale şi nici ticăloşia de a-mi pune viitorul copilului meu în pericol.

Eu vreau să-mi cresc copilul în România, dar o astfel de presă te obligă să-ţi faci bagajele şi să fugi de scârbă şi de groază - tabloidele urâţesc România şi alungă valorile. Culmea, până şi unii oameni de radio sau de televiziune s-au trezit comentând mişeleşte, uitând că un copil de aproape 5 ani ascultă radioul, se uită la tv odată cu cei din casă. Sper să le fie ruşine comentatorilor cu care m-am procopsit, chiar şi în cazurile în care oamenii aceia mă cunoşteau personal şi ştiau că nu pot fi dintr-o dată altă persoană decât aceea pe care au cunoscut-o şi cu care au făcut echipă la un moment dat.

- Ţi se reproşează o irascibilitate exagerată. Şi faptul că intenţionezi să-i dai în judecată pe toţi aceia care îşi spun părerea mai puţin prietenoasă despre tine. Crezi că astfel vei putea ţine sub control reacţiile oamenilor?
Ştii ce fac proştii şi laşii când un om e lovit? Dau şi ei, că la gramadă au curaj şi li se pare şi că fac o chestie deşteaptă. Cei mai mulţi habar n-au de ce dau, da’ dau şi ei, că dau toţi! Nu, nu e stilul meu şi nici nu cred că a fi persoană publică însemnă să te laşi scuipată de flegmele tuturor proştilor şi frustratelor şi umilită de orice “jurnalist” care-şi face întreaga breaslă de doi bani. Am un nume, am muncit cinstit şi consecvent la el, nu voi permite nimănui să mi-l altereze doar pentru că aşa are chef. Dacă are argumente şi adevăr, îi voi da dreptate, sunt un om raţional, dar dacă nu are şi-şi permite să mă jignească gratuit, să mă discrimineze şi să mă judece după religia mea, voi acţiona legal şi voi vorbi răspicat despre incompetenţa şi mojicia lor.

- Le-ai dat în judecată pe Bahmuţeanu şi pe Monica Tatoiu, deranjată fiind de afirmaţiile pe care le-au făcut la adresa ta?
Nu doresc să mai comentez aberaţiile doamnelor. Sunt convinsă că dna Tatoiu doar n-a fost atentă la ce-a scos pe gură - “Mihaela şi-a părăsit copilul”, ceea ce e o enormitate şi un atac grav la demnitatea mea, ca mamă, şi la integritatea psihică a copilului meu. Mi-am părăsit bărbatul care nu-şi mai respecta familia, pe copilul meu nu-l voi părăsi niciodată şi nici n-o să vă las să-l băgaţi în mizeriile voastre de declaraţii, stimaţi jurnalişti ieftini şi dragi bârfitori publici!

- De ce taman acum Bogdan Rădulescu, primul tău soţ, a simţit nevoia să facă publice detaliile relaţiei voastre?
De ce tocmai acum mizeria de tabloid  “Libertatea” s-a apucat să scormonească în trecutul meu şi să scrie cele mai cumplite minciuni, îmbătându-l pe fostul meu soţ? Asta vi se pare o metodă de interviu, să îmbeţi interlocutorul şi să bruiezi o bandă ca să poţi inventa orice şi s-o ataci din orice poziţie pe Rădulescu? Mie mi-e foarte clar că “Libertatea’’ a trecut la metode naziste şi că scrie la comandă, am chiar informaţii pe care le verifică avocaţii mei cum că o jurnalistă de acolo a fost profund şpăguită să scrie orice rău despre mine. În trecutul meu nu există nimic compromiţător, nimic de care să-mi fie ruşine, dar în prezentul meu există mai multă energie ca niciodată în a-mi face dreptate când ştiu sigur că adevărul e de partea mea.

- În 2007, ai câştigat din publicitate 900.000 de euro. La fel de bun a fost şi 2008?
Chiar mai mult. Şi aici există o percepţie greşită, toate ziarele proaste şi-au pus întrebarea ce-o să mă fac fără banii lui Elan? Bine, merci. Câştig suficient cât să duc o viaţă fără lipsuri şi cât să pot da câte un ajutor atunci când simt că trebuie s-o fac. Când ajungi la performanţele mele profesionale, când ai audienţele pe care le are emisiunea pe care o realizez şi o prezint, când eşti imaginea mai multor firme şi când închei câteva contracte publicitare pe an, ai o viaţă financiară relaxată.

- A trecut ceva timp de la divorţul tău de Elan, mai ales că ruptura dintre voi era veche, conform declaraţiilor tale. Unde crezi că ai greşit în această căsnicie?
Nu vreau să intru în detalii, întotdeauna am sperat că dacă sunt discretă şi doamnă şi cei din jur vor înţelege şi vor proceda la fel. Dar vin în premieră şi spun că soţul meu a greşit lamentabil şi n-am mai putut să reconstruiesc afectiv nimic pe un soclu putred. Şi spun asta după ce timp de 7-8 luni toată lumea m-a arătat pe mine cu degetul şi a comentat numai pe lângă subiect şi foarte departe de adevăr. Sunt încă o femeie înşelată de un milionar care a uitat de unde a plecat şi ce familie frumoasă are, nimic nou sub soarele dâmboviţean. Am încă eleganţa de a nu rosti numele femeilor care au trecut prin sufrageria mea în calitate de doamne şi s-au oprit în dormitoare de hotel cu soţul în calitate de curve, le mai las puţin să se perpelească, îmi place să mă distrez puţin cu mintea lor, mai ales când poza lor socială e una aşa “imaculată”.

- Cum e relaţia cu Ayan? S-a speculat mult că nu staţi împreună, că îl vezi rar.
Pentru ultima dată vă rog respectuos să-mi feriţi copilul de mizeria asta mediatică. Toţi imbecilii scriu asta, de la voi am alte pretenţii - îmi văd copilul exact ca orice mamă care munceşte, exact ca înainte, şi în viaţa mea şi a lui nu s-a schimbat nimic. Copilul trăieşte cu mine, doarme cu mine, se joacă cu mine şi învaţă de la mine diferenţa între minciună şi adevăr, între ticăloşie şi omenie. Îşi vede tatăl la fel ca înainte, iar tatăl lui e un om mai ocupat decât mine…

- Îţi doreşti un copil cu Dani, îţi cauţi o casă în care să locuieşti cu el?
Iarăşi vin să sparg baloanele pline de rahat cu care tot defilează reviste mondene şi tabloide - nu îmi caut casă în Pipera, nu fac împrumut la bancă, am casă, Elan nu doarme cu copilul, ci eu sau mama mea şi iarăşi voi spune etc., pentru că mai sunt tone de aberaţii şi n-avem timp să le demontăm pe toate.

- Vei avea site, www.mihaelaradulescu.ro. Va exista un blog?
E întotdeauna ultimul lucru de care am timp. Da, voi avea un site. Nu simt nevoia să am blog, am o emisiune, cea mai audiată, deci am un spaţiu de exprimare mai puternic decât toate blogurile la un loc, scriu articolul meu lunar la ,,ELLE’’, voi începe să scriu o opinie la un cotidian, apoi la un săptămânal. Sunt mereu solicitată să scriu opinii, tocmai pentru că am publicul meu deştept şi modern care vorbeşte aceeaşi limbă ca mine. Pentru ei voi scrie mereu, şi chiar mă pregătesc să lansez a doua mea carte. Sper să aibă cel puţin succesul primei mele cărţi, absolut răsunător şi neaşteptat.

- Îmi spuneai că montezi un film. Despre ce film e vorba?
Un film documentar pentru o organizaţie ecologistă internaţională.

- Ce-ţi doreşti de la anul ăsta?
Ce-mi doresc pentru mine şi copilul meu e o chestiune personală, nu simt nevoia să mărturisesc nimic. Dar, pentru că sunt un om atât de corect şi de muncitor, mi se vor împlini şi de data asta visurile, iar când voi întoarce capul voi vedea aceeaşi cohortă de bârfitoare, de complexaţi, de proşti şi ticăloşi care nu vor evolua cu nimic şi nu vor câştiga nimic în plus pentru viaţa lor. O să le zâmbesc, ca şi până acum, şi mă voi duce mai departe în drumul meu, înconjurată de lumea frumoasă şi deşteaptă în care-mi place să trăiesc şi preocupată strict de lucrurile simple şi importante din viaţă. Continuu, ca şi până acum, să caut nişte răspunsuri.

Cotidianul

Înainte de primul concert din România, pe care cântărețul britanic James Blunt l-a susținut sâmbătă seara la Sala Polivalentă din București, artistul a vorbit pentru EVZ despre cele șase luni cât a servit ca soldat pentru NATO în conflictul din Kosovo (1999), dar și despre ceea ce înseamnă muzica pentru el.

Când aveai 14 ani, aveai convingerea adolescentină că vei avea o viață interesantă. Ce crezi acum? Este suficient de interesantă cât să scrii o carte sau să faci un film?
Exprimarea mea, acum, este prin muzică. Pasiunea mea este muzica și cu asta vreau să continui. Nu m-am gândit nicio clipă la asta și nu pot să spun nici dacă m-ar încânta sau nu ideea.Vreau să merg în continuare cu ceea ce am început.

În copilărie ascultai numai „Silent Night” și „Happy Birthday”, iar cd-palyer-ul era numai în mașină …De unde a pornit interesul pentru muzică? Era ceva de genul „ce nu este permis este mai mult dorit”?
Nu e vorba că nu îmi era permis… În familia mea și a multor cunoscuți de ai mei, muzica era ascultată foarte mult la televizor. Era un fel de obicei, ca după ce luam masa, să ne uităm la televizor. Deci nu e vorba că nu era permisă muzica, ci de faptul că se asculta mai mult în mașină. Pasiunea pentru muzică a venit de la mama mea, care mi-a insufltat dorința de a cânta la pian, era un soi de educație. Ea m-a învățat de mic să cânt, însă abia la 14 ani mi-am descoperit cu adevărat această pasiune.

”Am hotărât că, dacă am un vis, îl voi urma”

Tatăl tău zicea că muzica este zgomot inutil…
Tatăl meu se referea mai mult la faptul că industria muzicală este o afacere dificilă, iar ca să ai succes comercial trebuie multă munca. Un părinte care ar spune că este usor în muzică ar minți și ar fi un părinte rău. Mă bucur foarte mult că tatăl meu m-a sfătuit și că s-a gândit la mine și la binele meu. Prin asta consider că este un părinte grozav. Am hotărât că dacă am un vis îl voi urma. Succesul meu nu înseamnă succes comercial, ci fericire personală.

Povestește-mi despre experiența din Kosovo din 1999. De ce ai acceptat să mergi acolo, cât ți-a folosit această experiență și cum te-a schimbat ca om?
În primul rând, nu eu am ales să merg acolo, ci am fost ales. Politicienii au trimis oameni în Kosovo și eu am fost printre ei. Am văzut oameni, tineri și vârstnici care mureau, dar am văzut și soldați de un curaj extraordinar și de o milă absolută. Cred că acea periadă a fost cea mai bună educație pentru viață. Poti absolvi câte școli vrei, nimic nu se compară cu școala vieții. Chiar cred că este cea mai bună formă de educare. M-a ajutat foarte mult și pe plan muzical în sensul că pot să comunic foarte ușor cu oameni din România, din America de Nord sau din orice alt loc, chiar dacă nu le cunosc limba. Perioada armatei m-a ajutat să înțeleg ceeea ce este într-adevăr relevant în viață din toate punctele de vedere.

Care este cea mai vie amintire din Kosovo?
Toți cei din acea zonă , indiferent de vârstă, sex, religie încercam să supraviețuim.Toți încercam să ne înțelegem pornirile, trăirile…Eram cu toții izolați și toți împărțeam aceleași temeri, dar și aceleași speranțe.Toți încercam să ieșim la lumină.

”No bravery” este o melodie pe care ai scris-o cât timp erai în Kosovo. Cât te-a ajutat scrisul în acea periodă?
Nu m-a ajutat deloc. Când ești într-un loc pentru a face un lucru, nu ai timp nici să te îngrijorezi, nici să te gândești prea mult la alte lucruri care nu țin de job-ul tău. Nu ai timp de emoții sau să îți plângi de milă pentru că ești soldat, ci trebuie să te gândești că ești acolo pentru că viața unor oameni depinde de tine și trebuie să faci totul bine. Compunerea cântecelor mi-ar fi dat o stare emoțională mult prea puternică pentru seriozitatea cu care trebuia tratată situatia de acolo. Da, îmi însemnam unele aspecte, scriam idei, dar atat…

”Cântecele mele se bazează pe ceea ce eu trăiesc”

Cum te-ai hotărât să-ți închei cariera militară și să devii un muzician profesionist?
Toată viașa mi-am dorit să fac asta. A fost momentul în care mi-am trăit visul. Mi-a fost și puțin teamă, dar, totuși, nu voiam să ajung bătrân și să regret că de teamă nu mi-am urmat visul. Ambiția mea era să devin muzician și momentul în care mi-am scos uniforma și am devenit muzician profesionist a fost o ușurare a faptului că am reușit să fac ceea ce mi-am propus.

De care perioade din viata ta ești cel mai atașat? Kosovo, cariera muzicală?
Toate părțile din viața mea sunt importante. Atât momentele bune cât și cele rele îți întăresc caracterul, iar trecutul îți realizează prezentul și dacă nu iei nimic din trecut nu reușești să fii persoana care esti azi. Așa că toate aceste elemente sunt importante. De aceea, și când sunt întrebat care dintre melodiile de pe albumele mele îmi plac cel mai mult , nu pot răspunde pentru că toate sunt aspecte ale vieții la fel de importante pentru mine, altfel nu ar fi pe album.

S-a auzit despre albumul „Sound Lover” pe care-l vei lansa în iunie…
Au fost date informații eronate…Nu există încă cel de-al treilea album. Ca să pot scrie un album trebuie să îl trăiesc, să am experiențe noi. Cântecele mele se bazează pe ceea ce eu trăiesc. Am trăit până acum, timp de 15 luni, experiența „All the Lost Souls”. Am adunat experiențe și amintiri de pe unde am fost. M-am reîntors în Kosovo și am realizat un documentar ce l-am atașat la ediția de lux a albumului, care este de o importanță maximă pentru mine pentru că este tot ceea ce am trăit eu până acum. Am și câteva cântece noi, dar, deocamdată, sufletul meu rămâne ”All the Lost Souls”.

EVZ

FERICITI. Adrian Enache si iubita lui, Iuliana Marciuc, nu cred in lacrimi

Cantaretul a fost fotografiat la o petrecere, in mari tandreturi cu Iuliana Marciuc

Reporterii nostri au intrat in posesia unor poze facute la o petrecere, unde Adrian Enache s-a distrat pe cinste cu prezentatoarea TV Iuliana Marciuc. Momentul culminant dintre cei doi a fost cel in care cantaretul s-a aplecat sa-i pupe picioarele amantei. Cu o pofta nedisimulata, Adrian i-a oferit Iulianei Marciuc o noua dovada de iubire: i-a dezmierdat gleznele cu mangaieri si sarutari tandre, cu toate ca in preajma lor se aflau mai multe persoane. Pentru Adrian, n-a contat insa, semn ca nu-si ascunde senti mentele.
In timp ce relatia extraconjugala decurge fara probleme, despre sotia lui cantaretului s-a vehiculat ca ar accepta-o pe amanta, intrucat ea insasi ar fi implicata intr-o alta relatie, cu un alt barbat. Corina respinge insa categoric aceste informatii, in sprijinul carora nimeni n-a putut sa prezinte vreo proba. CANCAN a luat, ieri, legatura cu doamna Enache, care se afla la birou. Si-a intrerupt pentru cateva minute munca si amabila, dar discreta, a vorbit cu reprezentantul ziarului nostru.

Corina Enache (C.E.): Sincer, nu stiu despre ce e vorba si nu ma intereseaza chestiile astea!

C.E.: Eu nu umblu cu barbati… (rade) Daca ma vede cineva pe strada cu un barbat, asta nu inseamna ca am o relatie cu el. Poate sa fie un prieten, un vecin. Altfel, e exclus! Circula de ani de zile o prostie ca as fi cu un german, dar sunt niste chestii total nefondate, zau… (…)

C.E.: Nu stiu, n-am nicio chestie (rade din nou)… nu stiu ce fac X, Y si Z…

C.E.: Bine, daca asa ziceti voi!

C.E.: Fiecare e liber sa creada ce vrea, in fond. Intrebati-ma de mine. (…)

C.E.: Bine, la revedere!

C.E.: Da, normal! La revedere!
Din afara, nimeni nu poate sa inteleaga ce se intampla in interiorul acestui triunghi amoros, dar, probabil, nici cei implicati nu inteleg prea bine.

CANCAN

Într-o declaraţie oferită în exclusivitate pentru Cotidianul, mezina prezidenţială îl atacă dur pe liderul PSD Viorel Hrebenciuc, pe care îl acuză că sună la ziare pentru a răspândi informaţii false despre ea şi despre sora ei, Ioana. Despre Hrebenciuc jr. spune că are un “caracter de fată”. “Regret că nu l-am ascultat pe tata de la început în ceea ce priveşte relaţia cu Andrei, pentru că mi-a demonstrat încă o dată că are mereu dreptate”, afirmă Elena Băsescu.

Andrei e un băiat bun, însă are un caracter foarte slab, de fată mai degrabă, fără personalitate, ambiţie şi e foarte uşor influenţabil de cei din jur şi de părinţi. Să-şi vadă domnul Hrebenciuc de familia lui şi să ne lase în pace”, a declarat în exclusivitate pentru Cotidianul Elena Băsescu. Care nu se opreşte aici.

Laura Andreşan e gata să-şi publice cartea ‘Bărbaţii la feminin’, din care vom afla şi aventurile ei secrete.

Laura Andreşan. Ea insăşi! Fără inhibiţii, intr-un dialog ‘Interzis’ demn de emisiunea pe care ea o ‘patronează’ la B1 TV. Cu singura diferenţă că interviul de azi îl puteţi citi în orice moment al zilei, dar îl şi puteţi viziona cu adăugiri, la show-ul menţionat, chiar în această noapte, de la ora 0.30.

Libertatea: Te-ai făcut fată cuminte?
Laura Andreşan: Mereu am fost fată cuminte, cu minte, dar şi rea în acelaşi timp. Depinde ce rol ocupi în viaţa mea. Pentru unii sunt bună, pentru alţii sunt nebună.

Eşti primul personaj de genul “curva la români”…
Sunt prima femeie hărţuită de un politician, care a avut curajul să o spună public. Dar, dacă asta e eticheta pe care o vor românii, fie: sunt prima târfă din ţară. N-am nici o problemă, CV-ul meu e o dovadă.

Ce semnificaţie are cuvântul “târfă” pentru tine?
Ia-o pe Laura Andreşan în viaţa de zi cu zi şi, mai ales, în dormitor şi n-ai cum să-i spui altfel. Şi iubitul meu e încântat de latura mea mai “bitchy”…

E nevasta ideală doamnă în societate, gospodină în bucătărie şi curvă în dormitor?
Uite, dom’le, că sunt bună de luat de nevastă! Nu-s doritori pe aici, prin redacţie?

Nu scârţâi, totuşi, la capitolul “doamnă în societate”?
Nu! N-ai fost cu mine în societate şi nici nu te-am invitat la masă. Cu cine am ieşit, nu s-a plâns…

Primeşti propuneri indecente?
Da. Orice femeie e expusă, dar bărbaţii nu îndrăznesc de multe ori să o facă, deşi gândesc asta. Eu, fiind mai directă, fireşte că îndrăzneala unora e mai mare. Asta însă nu înseamnă că accept. Mitocanii să stea departe.

Părinţii ce spun despre tine? Te susţin?
Discutăm orice, nu s-a schimbat nimic de când nu mai stau cu ei. Mi-au semnat petiţia care este pe site-ul meu, pentru acţiunea prin care doresc să schimb regula conform căreia minorele pot merge doar însoţite de un părinte sau tutore la ginecolog. Fetele nu-şi mai încep viaţa sexuală la 16 ani, ci mult mai devreme.

Sex, sex, sex… Nu e prea plină ţara de aşa ceva?
E plină de prostie. Cred că ar trebui oferită mai multă educaţie sexuală, pentru că sunt carenţe. Sexul e tabu, când de fapt face parte din viaţă.

Ce-o să te faci fără sex?
Tu ce-o să te faci, că pe tine o să te afecteze mai mult andropauza; pe mine menopauza n-o să mă afecteze aşa de rău. Nu văd de ce aş renunţa la o plăcere…

Pentru tine e şi un mod de a-ţi câştiga existenţa.
Am emisiune, am site, cred că pot face asta şi la 60 de ani.

Read the rest of this entry »

Libertatea: Vă aduce 2009 o altă însurătoare?
Silviu Prigoană: Nu-i exclus. Sunt obişnuit, deci totul e posibil. Noi, de fapt, suntem încă legaţi de un act oficial, întocmit la Las Vegas şi pe care-l putem face valabil şi în ţară.

Câţi copii ar trebui să vă facă Adriana ca să vă fie iar nevastă?
De când nu mai suntem căsătoriţi rămâne mereu gravidă. Eu vreau copii, pentru că mă simt pururea tânăr.

Vă mai certaţi?
Nu avem timp. Ea e mamă, eu sunt deputat, mă gândesc la bunul mers al poporului.

Cum a fost prima întâlnire cu Bahmuţeanca?
Eram patron la Realitatea TV, iar ea a venit s-o angajez de parcă se ducea la agăţat în discotecă: cu ţâţele p-afară, cu rochie mulată pe cur… I-am zis că e îmbrăcată ca o piţipoancă şi am dat-o afară… Versiunea ei e alta… A revenit însă după un timp şi a angajat-o un asociat de-al meu.

Când v-a trezit totuşi primul fior?
De ziua ei m-a îmbătat, s-a dat la mine. Ştiţi cum este cuplajul din motive alcoolice… Lucrurile au mers apoi de la sine, eu îmi doream copii, puteau să fie şi cu Baba-Cloanţa. Adriana m-a cerut apoi de bărbat, la prima căsătorie. La a doua, am cerut-o eu de nevastă.

O mai bateţi cu pliciul?
Noi nu ne batem, avem divergenţe. Chestia cu pliciul a fost o metaforă.

Cum veţi împărţi averea între copii?
E deja rezolvată problema. Honorius, fiul cel mare din prima căsătorie, are companiile de mediu, iar Silvius, cel mic, le are pe cele de media. Am rezerve şi pentru copiii mei şi ai Adrianei, dar nu detaliez.

Daţi bani la cerşetori?
Nu există cerşetori, ci doar oameni care nu vor să muncească. Pe mine poveştile lor nu mă impresionează… L-am văzut pe Gheorghe Dinică în Filantropica şi m-am prins de poantă. Dacă n-ai cu ce, există în ţara asta instituţii, plătite de noi, care te spală, te culcă şi-ţi dau şi o farfurie cu mâncare.

Aţi făcut şi faceţi bani din gunoaie. E o afacere bună pe praful ăsta?
Am făcut bani din orice. Înainte de Revoluţie eram frigotehnist la Cluj, dar am strâns din dinţi pentru a face economii. Apoi banii i-am investit în electronice, reuşind în paralel să mă privatizez, atât cât se putea atunci. La 20 şi ceva de ani am dat 500.000 de lei pe un apartament proprietate personală.

Cum a venit primul milion?
Pe vremea lui Ceauşescu, dar n-a fost în dolari. La muncă, atunci când nu aveam ce face în timpul celor opt ore, asamblam staţii de sunet de câte 200- 300 W, era 10.000 lei una la negru, că nu se găseau în magazine. Luam câte 3.000 lei pentru filmat şi făcut fotografii la o nuntă. Aveam cinci video şi cinci televizoare color, le închiriam cu câte 100 lei/seară.

Distribuiaţi casete porno?
Mai existau şi d-astea, dar nu erau foarte căutate. Românii erau pudici, nu se aruncau la nenorociri. Filmele cu arte marţiale şi cele cu cafteală aduceau bani mai mulţi, pentru că se strângeau familii întregi să le vadă. Aşa scăpau mai ieftin…

N-aţi avut probleme cu Miliţia?
Am fost săltat de două ori, pe baza celebrei Legi 18, cea cu îmbogăţirea ilicită. Nişte binevoitori m-au turnat, dar am ieşit basma curată. N-am dat şpagă, sunt împotriva ideii, dar am oferit aparatura în custodie drept bacşiş, să vadă şi oamenii ăia câte un film cu Bruce Lee.

Cât puteţi rezista fără să apăreţi la tv?
Eu sunt sătul de mine, nu şi poporul. Asta vrea lumea, azi media e comerţ, nu cultură, nu mai e decât TVR pe banii statului şi doar parţial. Dacă în ţara asta erau 22 de milioane de academicieni, Prigoană nu mai era în Parlament. Sunt invitatul permanent, uneori de rezervă, al tuturor. Toţi mă cheamă, unii mă şi plătesc pentru asta. Dar nu mă bag vreodată să comentez sport, modă sau auto.

Daţi impresia că le ştiţi pe toate. Sunteţi genial?
În nici un caz. Când cineva îţi spune asta, trebuie să te gândeşti serios… Poate că mulţi mă văd un tip interesant, nonconformist, care a reuşit în afaceri. N-am făcut nimic ilegal, ci doar am intrat pe pieţe virgine, unde nu a fost concurenţă: gunoaie, televiziuni de nişă, dvd-uri.

Nu v-a zis nimeni că sunteţi penibil?
Când m-am tot bălăcărit cu Adriana, mulţi mi-au atribuit acest cuvânt. Sunt de acord cu ei; cred că orice om e penibil cel puţin o dată în viaţă. Cu acele divorţuri repetate noi am făcut şi promovarea unor companii de presă pentru care lucram, însă nu ăsta a fost primul scop.

Atunci?
Eu nu-s de principiul că trebuie să fii căsătorit cu orice preţ, de ochii lumii. Nu-ţi convine regimul, nu poţi repara nimic, te mai şi desparţi. Altfel, ambii soţi nu-s decât nişte nefericiţi care în cele din urmă tot la tribunal vor ajunge.

Sunt mulţi escroci în politică?
Toţi.

Şi dumneavoastră?
Bineînţeles.

Read the rest of this entry »

De peste 40 de ani, Gheorghe Dinică încîntă zeci de generaţii, indiferent dacă evoluează pe scîndura scenei sau trece de micul şi marele ecran dintr-o singură privire. Iar de cînd joacă în telenovela ”Regina” de la Acasă TV, actorul şi-a cîştigat şi mai mulţi fani. Pe 1 ianuarie, maestrul împlineşte 74 de ani… o viaţă de actor!

-De ce credeţi că prinde telenovela ”Regina” atît de mult?
Pentru că este foarte apropiată de realitate. Şi pentru că personajele sînt foarte colorate. Pentru că actorii care le interpretează sînt cei mai buni şi pentru că şi regizorul este unul foarte bun.

”Regina” este o telenovelă care are de toate şi care e făcută de o echipă de profesionişti.

- Cum reacţionează oamenii cînd vă văd prin oraş?
Mulţi mă felicită, alţii nu au curajul să-mi vorbească. Telenovelele ”Inimă de ţigan” şi apoi ”Regina” au foarte mulţi fani şi oamenii îl iubesc pe Aurică Fieraru.

Mulţi dintre cei care mă opresc pe stradă mă ştiu încă de la începuturile mele ca actor şi îmi spun cît îmi apreciază activi­tatea.

- Obişnuiţi să preluaţi din ”calităţile” personajelor pe care le jucaţi şi în viaţa reală?
Dacă aş fi luat măcar cîte puţin din personaje cu mine, m-aş fi pierdut de tot pe mine, Gheorghe Dinică, la cîte am interpretat pînă acum! Normal că, de-a lungul anilor, mi-a mai intrat una-alta în caracter, dar cred că am luat doar lucruri bune şi nu ”calităţi”!

În rest, am încercat, după ce mi-am terminat rolul, să ies din pielea personajului şi să devin din nou eu, omul Dinică.

- Aţi mai jucat roluri de ţigani?
Nu! Pînă acum nu. Am fost specialist în roluri negative. Mai toată cariera mea am jucat ”răi”. Cred că am avut aşa o figură de dur care m-a re­comandat; adevărul e că mi-au şi plăcut tare mult rolurile de băiat rău, mi s-au părut mai ofertante.

Liniştea de acasă…

- Cum vă înţelegeţi cu Florina Cercel, partenera dvs. din telenovelă?
Excelent. Florina este o actriţă mare, o prietenă, un om pe care-l apre­ciez. Şi cu ea mă ştiu de ani buni şi mă bucur că este partenera mea în producţiile de la Acasă TV. Mi se pare că rolul Spania a fost scris special pentru ea.

- Aţi primit ”reclamaţii” de la soţia dvs.?
Niciodată. Am lîngă mine o femeie deosebită, care mă ajută foarte mult. Ea îmi aduce liniştea acasă de care am atîta nevoie după zilele lungi de filmare. Ea este echilibrul meu şi starea mea de bine. Ea e cea care organizează totul şi are grijă de casă.

- Ce se întîmplă cu teatrul? Nu vă e dor de scenă?
Mi-e foarte dor de scenă, am jucat o viaţă. Am preferat însă să ies la pensie pentru că, în ultimii ani, nu mă mai regăseam în ceea ce înseamnă acum teatru.

- Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, v-aţi mai face actor?
Da!

- Pînă la urmă, cu ce se ”mănîncă” această meserie?

Cu pasiune, răbdare, nopţi ne­dormite, răceli purtate prin culise, lacrimi atunci cînd vezi că oamenii te aplaudă.

- Ce v-aţi putea reproşa din punct de vedere profesional?
Profesional, nimic. Sînt mulţumit de munca mea de pînă acum!

- Şi care a fost cea mai mare realizare din toţi aceşti ani?
Zecile de roluri pe scenă sau în film, aprecierea din ochii oamenilor atunci cînd mă zăresc pe stradă.

- Ce vă doriţi de ziua dvs.?
Să fiu sănătos şi să pot juca în continuare.

Articol de: Cătălina Matei
29.12.2008

PRO TV MAGAZIN 

VJ Alexandra VS. Adi Despot - interviu incendiar , caterinca , penibil …. video

VARIANTA BRUTALA

Surprinsa de paparazii „ring” dupa o noapte petrecuta în garsoniera lui Dani Otil, colegul sau de la Antena 1, Mihaela Radulescu a recunoscut în premiera ca are o relatie cu acesta. Diva le-a povestit cu lux de amanunte reporterilor „ring” cum s-a îndragostit de Dani si cum îsi traiesc povestea.

Mihaela, voi fi cât se poate de direct. Descrie-l, în 30 de secunde, pe Dani.
Un baiat super! Mi-a luat mai putin de 30 de secunde… (râde)

Noaptea trecuta ti-ai petrecut-o la el acasa?
Da! E cel mai direct raspuns.

Nu crezi ca oamenilor li se va parea ciudata aceasta relatie?
Stiu ca pare o relatie destul de ciudata, dar nu e momentul sa o descriu în amanunt acum. Eu cred ca detaliile trebuie spuse dupa ce relatia va mai prinde cheag, ca brânza. Lasa-ne un pic sa vedem daca e în regula.

Când si cum l-ai cunoscut?
Mai de mult. Când au venit ei (n.r., Razvan si Dani) în Antena. Ne stiam dinainte, de la National TV. Sunt niste luni de zile. Se împlineste un an în curând. Hai sa-ti spun de la început un lucru. Nu Dani este motivul divortului. Dani a aparut în viata mea mult timp dupa ce eu si sotul meu ne-am despartit. Lumea întelege, sper, despre mine, ca-mi asum tot ce fac. Daca nu mi-as asuma, probabil m-ati vedea încercând tot felul de tertipuri. Îti dai seama ca mie îmi era foarte usor sa nu vin în blocul lui Dani daca nu voiam sa vin, ca sa evit sa ma vedeti voi, ziaristii. Deci, aveam o mie de alte variante. Neavând nimic de ascuns, am decis sa fac lucrul acesta asa, deschis. M-ai întrebat daca am dormit la Dani, am zis „Da“. Am o relatie cu Dani? Da, am o relatie cu Dani. Ma întrebi de când si cum, mi-e foarte greu sa-ti spun istoricul relatiei noastre. S-a întâmplat! Am lucrat enorm de mult împreuna. Probabil ca la un moment dat ne-am dat seama ca ne placem.

Care au fost lucrurile care v-au legat? Sporturile cu motor?
Multe pasiuni comune. Da, sporturile cu motor, dar sunt si altele.

Cum va potriviti ca pereche?
Te voi dezamagi putin si îti voi spune ca stim doar noi care sunt compatibilitatile noastre. Din moment ce suntem împreuna, cred ca unele dintre calitatile lui s-au „împrietenit” foarte tare cu ale mele si banuiesc ca ceva din defectele mele au reusit sa treaca neobservate alaturi de defectele lui. Banuiesc ca, pe undeva, este o relatie ca toate relatiile. Nu are absolut nimic extraordinar, extravagant. S-a întâmplat.

Oamenii din România, care au foarte  multe prejudecati, îsi vor pune numeroase întrebari. De exemplu, cum o femeie de succes, cu notorietatea si vârsta ta, a putut sa placa un tânar.

Noi privim relatia dintre noi doi ca pe una dintre un barbat, nu un pusti, si o femeie, nu o femeie mai în vârsta. Când ne întâlnim, nu ne punem buletinele pe noptiera. Deci este o relatie între un barbat si o femeie si atât.
Exista oameni care condamna genul asta de relatii…

Nu  ma intereseaza ce parere au altii despre relatia mea cu Dani si nici cum se vede din afara. Ma intereseaza cel mai mult ce cred eu despre asta sau ce crede barbatul de lânga mine despre asta. Nu ma interseaza restul lumii. Si despre mâine pot spune doar atât: mai întreaba-ma mâine! Ma intereseaza foarte tare ce se întâmpla azi. Interviul tau este despre azi si despre azi-noapte (râde). În niciun caz despre mâine.
Uite o gluma: cum îti e de la vila în garsoniera? Stiu ca Dani sta într-un bloc dintr-un cartier rezidential, dar nu e la fel ca la vila…
Viata mea e telenovela nationala si stiu ca lumea o urmareste, dar eu ma opresc aici cu descrierea spatiului locativ. Nu ma intereseaza unde locuieste barbatul cu care am o relatie. Nu ma intereseaza decât de sufletul meu, nu unde se întâmpla sa locuiasca sufletul meu. Crede-ma!

Câti oameni mai stiu despre relatia voastra?
Foarte multi, acum, ca toata lumea citeste ziarul vostru. Noi n-am facut niciun secret. N-am facut niciun efort sa ne ascundem, decât acela de bun-simt de a nu deranja oamenii foarte apropiati. Dar lumea nu ne-a luat în serios, nu ne-a luat în seama. Noi, practic, n-am ascuns nimic! De câte ori am aparut cu Dani, nu a scris nimeni nimic. Am fost si la raliu. Raliul de masini, de Formula 1 pe apa, concursuri de motociclete, în tara, în strainatate. Nu ne-a bagat nimeni în seama niciodata. Am iesit din tara împreuna. Am venit în tara împreuna. Cred ca nimeni nu ne-a luat în serios, pentru ca lor li se parea normal ca avem antrenamente de motocros saptamânale. Mergem la parasutism. Pilotam avioane. Facem tot felul de lucruri sportive împreuna.

Si el a stiut sa ascunda. L-am mai întrebat si nu a spus niciodata nimic!
N-a fost vorba de ascuns, dar n-am vrut sa ranim pentru ca sunt la mijloc si un copil, si un sot. Pentru ca era o perioada în care, asa, public, lumea abia afla despre divort. Am vrut sa luam lucrurile în ordine logica, astfel încât sa nu sufere oamenii care nu merita. Nu încerc sa ma ascund. Am posibilitatea materiala sa-mi iau zece masini, 200 de camere sa ma întâlnesc cu Dani unde vreau eu, fara sa am nicio problema, fara sa ma vada cineva. Din cauza voastra, a paparazzilor, am mers pe motocicleta mai mult deoarece mi-e mai usor sa ma pierd în trafic. Si nu ma refer la mine si la Dani. Fiecare pe motorul lui. Dar în momentul în care am decis ca nu mai avem nimic de ascuns si ca vrem sa traim relatia aceasta, n-am mai facut niciun fel de scenariu. Cineva ne poate reprosa ca n-am recunoscut de la început. Ce sa recunoastem de la început? Nici noi nu stiam daca relatia mai tine o zi sau înca una.

Ce viitor are relatia ta cu Dani?
E ceva ce nu stim. Si chiar daca am simti ca este o minune a vietii noastre, ce rost ar avea sa va povestesc voua asta!? Ce rost ar avea sa fac acum niste povesti despre cum traim noi si cum ne iubim!? E doar povestea noastra!

Ti-ai gasit în Dani un „pansament” pentru suflet dupa despartirea de Elan?
Este cea mai mare greseala sa crezi asta. O iubire nu trebuie sa fie „pansament” pentru altele. Pe post de „pansament” poti sa inventezi o multime de alte preocupari, dar nu o relatie de iubire. Nu un barbat. E o prostie sa crezi ca o iubire umple un gol sau vindeca. Ea trebuie sa vina acolo, într-un loc curat, pentru ca vine, nu pentru ca trebuie sa repari ceva.

Elan crezi ca face acelasi lucru acum?
Noi avem dreptul sa ne traim vietile cum consideram. Avem setul nostru de conventii despre ceea ce facem cu copilul nostru, dar nu ne-am impus vreo bariera la ce vom trai fiecare, ce vom simti sau ce relatii vom avea. RING