Înainte de primul concert din România, pe care cântărețul britanic James Blunt l-a susținut sâmbătă seara la Sala Polivalentă din București, artistul a vorbit pentru EVZ despre cele șase luni cât a servit ca soldat pentru NATO în conflictul din Kosovo (1999), dar și despre ceea ce înseamnă muzica pentru el.
Când aveai 14 ani, aveai convingerea adolescentină că vei avea o viață interesantă. Ce crezi acum? Este suficient de interesantă cât să scrii o carte sau să faci un film?
Exprimarea mea, acum, este prin muzică. Pasiunea mea este muzica și cu asta vreau să continui. Nu m-am gândit nicio clipă la asta și nu pot să spun nici dacă m-ar încânta sau nu ideea.Vreau să merg în continuare cu ceea ce am început.
În copilărie ascultai numai „Silent Night” și „Happy Birthday”, iar cd-palyer-ul era numai în mașină …De unde a pornit interesul pentru muzică? Era ceva de genul „ce nu este permis este mai mult dorit”?
Nu e vorba că nu îmi era permis… În familia mea și a multor cunoscuți de ai mei, muzica era ascultată foarte mult la televizor. Era un fel de obicei, ca după ce luam masa, să ne uităm la televizor. Deci nu e vorba că nu era permisă muzica, ci de faptul că se asculta mai mult în mașină. Pasiunea pentru muzică a venit de la mama mea, care mi-a insufltat dorința de a cânta la pian, era un soi de educație. Ea m-a învățat de mic să cânt, însă abia la 14 ani mi-am descoperit cu adevărat această pasiune.
”Am hotărât că, dacă am un vis, îl voi urma”
Tatăl tău zicea că muzica este zgomot inutil…
Tatăl meu se referea mai mult la faptul că industria muzicală este o afacere dificilă, iar ca să ai succes comercial trebuie multă munca. Un părinte care ar spune că este usor în muzică ar minți și ar fi un părinte rău. Mă bucur foarte mult că tatăl meu m-a sfătuit și că s-a gândit la mine și la binele meu. Prin asta consider că este un părinte grozav. Am hotărât că dacă am un vis îl voi urma. Succesul meu nu înseamnă succes comercial, ci fericire personală.
Povestește-mi despre experiența din Kosovo din 1999. De ce ai acceptat să mergi acolo, cât ți-a folosit această experiență și cum te-a schimbat ca om?
În primul rând, nu eu am ales să merg acolo, ci am fost ales. Politicienii au trimis oameni în Kosovo și eu am fost printre ei. Am văzut oameni, tineri și vârstnici care mureau, dar am văzut și soldați de un curaj extraordinar și de o milă absolută. Cred că acea periadă a fost cea mai bună educație pentru viață. Poti absolvi câte școli vrei, nimic nu se compară cu școala vieții. Chiar cred că este cea mai bună formă de educare. M-a ajutat foarte mult și pe plan muzical în sensul că pot să comunic foarte ușor cu oameni din România, din America de Nord sau din orice alt loc, chiar dacă nu le cunosc limba. Perioada armatei m-a ajutat să înțeleg ceeea ce este într-adevăr relevant în viață din toate punctele de vedere.
Care este cea mai vie amintire din Kosovo?
Toți cei din acea zonă , indiferent de vârstă, sex, religie încercam să supraviețuim.Toți încercam să ne înțelegem pornirile, trăirile…Eram cu toții izolați și toți împărțeam aceleași temeri, dar și aceleași speranțe.Toți încercam să ieșim la lumină.
”No bravery” este o melodie pe care ai scris-o cât timp erai în Kosovo. Cât te-a ajutat scrisul în acea periodă?
Nu m-a ajutat deloc. Când ești într-un loc pentru a face un lucru, nu ai timp nici să te îngrijorezi, nici să te gândești prea mult la alte lucruri care nu țin de job-ul tău. Nu ai timp de emoții sau să îți plângi de milă pentru că ești soldat, ci trebuie să te gândești că ești acolo pentru că viața unor oameni depinde de tine și trebuie să faci totul bine. Compunerea cântecelor mi-ar fi dat o stare emoțională mult prea puternică pentru seriozitatea cu care trebuia tratată situatia de acolo. Da, îmi însemnam unele aspecte, scriam idei, dar atat…
”Cântecele mele se bazează pe ceea ce eu trăiesc”
Cum te-ai hotărât să-ți închei cariera militară și să devii un muzician profesionist?
Toată viașa mi-am dorit să fac asta. A fost momentul în care mi-am trăit visul. Mi-a fost și puțin teamă, dar, totuși, nu voiam să ajung bătrân și să regret că de teamă nu mi-am urmat visul. Ambiția mea era să devin muzician și momentul în care mi-am scos uniforma și am devenit muzician profesionist a fost o ușurare a faptului că am reușit să fac ceea ce mi-am propus.
De care perioade din viata ta ești cel mai atașat? Kosovo, cariera muzicală?
Toate părțile din viața mea sunt importante. Atât momentele bune cât și cele rele îți întăresc caracterul, iar trecutul îți realizează prezentul și dacă nu iei nimic din trecut nu reușești să fii persoana care esti azi. Așa că toate aceste elemente sunt importante. De aceea, și când sunt întrebat care dintre melodiile de pe albumele mele îmi plac cel mai mult , nu pot răspunde pentru că toate sunt aspecte ale vieții la fel de importante pentru mine, altfel nu ar fi pe album.
S-a auzit despre albumul „Sound Lover” pe care-l vei lansa în iunie…
Au fost date informații eronate…Nu există încă cel de-al treilea album. Ca să pot scrie un album trebuie să îl trăiesc, să am experiențe noi. Cântecele mele se bazează pe ceea ce eu trăiesc. Am trăit până acum, timp de 15 luni, experiența „All the Lost Souls”. Am adunat experiențe și amintiri de pe unde am fost. M-am reîntors în Kosovo și am realizat un documentar ce l-am atașat la ediția de lux a albumului, care este de o importanță maximă pentru mine pentru că este tot ceea ce am trăit eu până acum. Am și câteva cântece noi, dar, deocamdată, sufletul meu rămâne ”All the Lost Souls”.
EVZ